SISTEMUL NERVOS

SISTEMUL NERVOS Elementele de baza ale sistemului nervos sunt celulele nervoase, numite neuroni.
Sistemul nervos are doua parti importante: sistemul nervos central (creierul si maduva spinarii) si sistemul nervos periferic (cuprinde totul in afara de tesutul nervos din sistemul central)
Sistemul nervos periferic are doua componente importante: sistemul nervos somatic (adunarea informatiilor de la organele de simt si transmiterea lor la sistemul nervos central) si vegetativ (coordoneaza functionarea organelor interioare si a glandelor).
Maduva spinarii are o lungime de circa 40 cm, de forma cilindrica, formata din tesut nervos si ocupa interiorul coloanei vertebrale, de la partea inferioara a creierului pâna la partea inferioara a spatelui, realizând legatura in dublu sens dintre creier si sistemul nervos periferic. Activitatile constiente ale creierului au loc la nivelul scoartei cerebrale, stratul exterior al creierului.
Tesutul nu este compus numai din celule nervoase, ci si din celule gliale, care apara, hranesc si sprijina celula nervoasa.
Celulele nervoase sunt foarte diferite, dar structura lor de baza este identica au un nucleu aflat in centrul corpului celulei, din corpul celulei se intinde o prelungire mai mare, numita axon care la capat se imparte in multe ramuri si fiecare ramura se termina cu o „maciuca” terminala.
Pentru sustinerea sistemului nervos central este nevoie de mult oxigen si substante nutritive, adica de o bogata circulatie sanguina. Creierul si maduva spinarii sunt aparate de trei straturi de pielita fibroasa numita meninge.
Cavitatile interioare ale creierului si al maduvei spinarii sunt umplute cu un lichid – lichidul cefalorahidian, care are rol de a amortiza traumatismele provocate din exterior.

CREIERUL

CREIERUL uman este o bucata de tesut moale, de culoare gri-rozalie, având forma unei nuci uriase si o suprafata ondulata. Greutatea medie a creierului la barbat – 1350 g, iar la femeie – 1200 g reprezentând 2% din greutatea totala a corpului. Creierul si sira spinarii sunt acoperite de trei straturi de celule, meningele, care impreuna cu cavitatile creierului – ventricule – contin un lichid apos – cerebrospinal. Acesta protejeaza impotriva loviturilor si umflaturilor si transporta substante nutritive din sânge. Cele mai mici componente ale creierului sunt celulele nervoase – neuronii. Creierul contine peste 10000 de milioane de neuroni. Neuronul are o masa centrala continând nucleul, centrul de control al celulei, o fibra groasa, axonul si numerose fibre subtiri numite dendrite. Dendritele realizeaza un sistem de comunicare intre neuroni.
Creierul primeste informatii de la organele de simt ale corpului: ochii, urechile, nasul, limba si pielea. Mesajele nervoase sunt numite impulsuri. Fiecare neuron are o sarcina electrica, chiar si când nu este folosit.
Creierul este principalul coordonator si centrul de comanda al organismului, preia mesaje provenind de la ochi, urechi, nas, limba, piele si trimite semnale spre muschi si glande. Creierul consta din trei unitati structurale principale: emisferele cerebrale, trunchiul cerebral si cerebelul. Exista trei unitati functionale principale ale creierului: prima (care se afla la baza creierului), compusa din portiuni denumite formatia reticulata, bulbul rahidian, cerebelul, talamusul si hipotalamusul - controleaza starea de constienta si raspunsul la stimuli; a doua (consta in jumatatile posterioare ale emisferelor cerebrale), analizeaza si inmagazineaza informatia provenita de la simturi; a treia (cuprinde jumatatea din fata emisferelor celebrale) se ocupa cu formarea intentiilor si programelor – activitati mentale superioare.

URECHEA

URECHEA este impartita in trei parti: urechea externa, medie si interna.
Partea vizibila a urechii – pavilionul – capteaza undele sonore din aer si le transmite prin canalul auditiv spre urechea interioara. Urechea medie este o mica cavitate „sapata” in oasele craniului. Este delimitata spre exterior de membrana timpanica si printr-un conduct subtire, numit trompa lui Eustache, comunica si cu cavitatea nazala. In cavitatea urechii medii se gasesc trei oscioare – oscioarele auditive: ciocanasul, nicovala si scarita. In urechea interna (melcul), vibratiile se transforma in impulsuri electrice care sunt transmise la creier, având rol si in mentinerea echilibrului. Legatura dintre urechea interna si creier este realizata prin intermediul nervului auditiv. Melcul este strabatut de trei canale umplute cu lichid.

GURA SI NASUL

Gustul si mirosul sunt simturi bazate pe stimulari chimice, substantele chimice din mediul inconjurator produc senzatiile de gust si miros. Simtim mai multe mirosuri decât numarul sunetelor auzite. Terminatiile nervoase care receptioneaza stimulii olfactivi se afla intr-o zona mica in regiunea superioara a cavitatii nazale. Aceasta arie cuprinde tunica mucoasa olfactorie, contine filetele nervului olfactiv si milioane de celule olfactive. Conform observatiilor facute de cercetatori exista sase mirosuri primare: mirosul dulce, mirosul de fructe, mirosul putrefactiei, mirosul condimentelor, mirosul de ars si mirosul vopselei; si patru gusturi de baza: dulce, sarat, acru si amar.

OCHII

Prin ochi primim cele mai multe informatii despre lumea exterioara. Portiunea intunecata din centrul ochiului, pupila regleaza cantitatea de lumina primita. Prin intermediul nervului optic ochiul are legatura cu creierul. Creierul transforma imaginea vazuta din pozitie intoarsa in pozitie dreapta.
In fata, in mijloc exista un strat transparent, putin proeminent, corneea. Aceasta este legata de stratul care formeaza albul ochiului si acopera de jur imprejur globul ocular – sclerotica. Sub cornee se afla irisul, acesta da culoare ochiului. Irisul este de fapt un disc musculos, cu o gaura in centru: pupila. Lumina patrunde in interiorul ochiului prin pupila. Imediat dupa iris urmeaza cristalinul, cel de-al doilea mediu de refractie, care insa este mobil si elastic. Spatiul de dupa cristalin, camera posterioara, este umpluta de o substanta gelatinoasa- umoare vitroasa. Retina contine aproximativ 130 milioane de celule fotosensibile, conuri si bastonase.