PIELEA

PIELEA este cel mai mare organ al nostru. Pielea intinsa a unui om adult acopera o suprafata de circa 2 metri patrati si are o greutate de aproape 3 kg. Grosimea pielii variaza intre 0,5-5 mm.
Cele doua straturi ale pielii sunt epiderma si derma. In aceste straturi se gasesc glandele producatoare de sudoare, foliculii piloti, din care se dezvolta parul, terminatiunile nervoase ale simtului tactil, precum si celulele datorita carora pielea se bronzeaza. Stratul cornos al epidermei este format din 20-30 de rânduri de celule moarte. Sub epiderma se gasesc celule pigmentare, melanocitele, care produc pigmentii numiti melanina. In derma se gasesc numeroase vase sangvine. Elasticitatea pielii este determinata de fibrele proteice din derma, numite elastina.

SÂNGELE

SÂNGELE este purtatorul vietii din organism. Circulând prin arborele circulator, alimenteaza fiecare celula vie din organism cu substantele nutritive necesare fiecareia. Sângele are si rolul de a curata deseurile, transporta substantele inutile, bioxidul de carbon, care rezulta din arderea substantelor nutritive. Sângele circula in organism printr-un circuit inchis de vase sanguine. Acestea se pot clasifica in artere (care duc sângele de la inima la capilare), vene (care duc sângele de la capilare spre inima)si capilare.
Anticorpii sunt proteine produse de sistemul imunitar, pentru neutralizarea antigenelor.
Globulele rosii se produc in maduva hematogena,durata lor de viata fiind de 3-4 luni. Este o cantitate uriasa incât organismul trebuie sa distruga in fiecare secunda5 milioane de globule rosii. Scaderea numarului de globule rosii si a altor celule duce la anemie, pentru producerea hemoglobinei este nevoie si de fier.
Globulele albe (leucocitele) sunt produse tot de maduva osoasa. Exista doua tipuri principale: glanulocitele si limfocitele.
Coagularea este un mecanism de aparare a organismului impotriva pierderilor exagerate de sânge.
Sistemul circulator este alcatuit din vase sanguine si din pompa de sânge. Sistemul circulator se imparte in doua: circulatia mica, cea care leaga inima de plamâni si circulatia mare, prin care sângele ajunge din inima la tesuturile organismului si de acolo inapoi la inima. Inima are doua pompe musculare – una dreapta si una stânga.

MUSCHII

MUSCHII corpului uman se grupeaza in trei clase:
- muschii scheletici, adica muachii striali, care se fixeaza pe schelet, fiind controlati de creier si impreuna cu oasele pe care se fixeaza cu tendoane, sunt responsabili de orice miscare.
- muschii netezi, rolul lor este realizarea miscarilor involuntare ale organelor interne
- muschiul cardiac
Muschii scheletici (muschii striati) se gasesc in intregul corp uman din crestet pâna in picioare. Muschii scheletici sunt compusi din fibre musculare, alcatuite la rândul lor din filamente; fibrele musculare se grupeaza in manunchiuri mai mari numite miofibrile.
Muschii se fixeaza pe oase cu ajutorul unui tendon. Capacitatea noastra de a ne misca, de a sta stabil in picioare este datorata interactiunii bune dintre muschii scheletici si schelet.

SCHELETUL

SCHELETUL uman este format din 206 oase separate, unite intre ele prin diferite articulatii. Marimea, respectiv forma diferitelor oase este deteminata de functia anatomica.
Oasele pot fi impartite in patru mari grupe.
- oasele lungi sau cilindrice, sunt alungite, usor curbate, au rolul de a amortiza socurile, din aceasta categorie fac parte oasele gambei, bratului, degetelor.
- oasele scurte, (cubice) sunt colturoase, groase: oasele carpiene si tarsiene
- oasele neregulate, au forme si dimensiuni variate, formaeza unele parti ale fetei si spatelui
- oasele late, coastele, craniul, spata –reprezinta scuturi ale organelor vitale.
Peste 500 de muschi – muschii scheletici – se ataseaza de oasele noastre. Muschii se insera pe oase prin intermediul prelungirilor numite ligamente. Muschii si oasele formeaza impreuna cele mai mari sisteme organice ale organismului nostru: sistemul osos si muscular.
Scheletul este flexibil datorita articulatiilor care unesc oasele.
Coloana vertebrala umana este formata din 26 de oase separate: vertebre; acestea sunt unite prin articulatii. Cele mai simple articulatii sunt cele in care o suprafata articulata aluneca peste cealalta; intre rotula si extremitatea distala a femurului.
Capul uman este format din 29 de oase. Neurocraniul este compus din 8 oase; bine sudate, pentru a proteja creierul la actiunile din exterior. Alte 14 oase intra in formarea fetei (craniul visceral); in cele doua urechi mai exista câte 3 oscioare auditive, iar ultimul os este mandibula.
In formarea coloanei vertebrale intra 26 de oase. Cele 7 vertebre cervicale sunt urmate de 12 vertebre dorsale, iar acestea de 5 vertebre lombare late, puternice. Osul sacru, situat intre oasele care formeaza bazinul, este alcatuit din sudarea a 5 vertebre sacrale. Ultima vertebra a coloanei este coccisul – fomat initial din 4 oase care s-au unit.
Oasele care formeza toracele sunt in numar de 25. Pe cele doua parti sunt aliniate una sub alta 12 perechi de coaste lungi si curbate, in centru fiind situat sternul.
Oasele centurii scapulare, ale bratului, antebratului si mâinii sunt in numar de 64. In centura scapulara de o parte si de alta sunt situate câte o clavicula si o spata. Bratul este format dintr-un os, iar antebratul din doua oase lungi: humerus – radius si ulna.
Centura pelviana si piciorul sunt formate din 62 de oase. Osul pereche al centurii pelvine, impreuna cu osul sacru al coloanei vertebrale formeaza bazinul. De aici in jos urmeaza femurul, rotula, tibia si fibula.
Osul viu este de culoare cenusie, fiind acoperit de o membrana rezistenta - periost – prin care patrund vasele sangvine si nervii destinati oaselor. Desi oasele par a fi compacte, in realitate sunt pline de mici cavitati.