SISTEMUL RESPIRATOR

SISTEMUL RESPIRATOR asigura patrunderea aerului in organism cu un continut optim de oxigen, necesar intretinerii vietii. Aerul inspirat ajunge prima data in caile respiratorii superioare, apoi in cavitatea bucala si nazala. Cavitatea nazala este captusita cu par moale si atât epiteliul cavitatii nazale cât si cel al cavitatii bucale este acoperit de mucoasa.
Caile respiratorii se continua cu un organ scurt, activitatea laringelui, care se continua cu traheea. Aceasta se desparte in bronhiile principale intrând in plamâni se ramifica in fiecare lob pulmonar in bronhii lobare.
La respiratie participa muschii intercostali si muschiul dintre cavitatea abdominala si torace, diafragma. Pentru ca aerul sa intre in plamâni este necesar ca presiunea din ei sa fie mai mica decât cea de afara. La inspirare diafragma se contracta si muschii intercostali imping coastele in fata, mai sus marind capacitatea plamânilor, in urma presiunii mai mari, aerul umple spatiul disponibil din plamâni.
Inspiratia si expiratia sunt involuntare, controlate de un grup de celule nervoase, aflate in bulbul rahidian.

PLAMÂNII

PLAMÂNII sunt dou organe moi de culoare roz, asezate in cavitatea toracic si fiecare plamân este acoperit de pleura. Pleura este alcatuita din doua foite, intre cele doua foite se afla cavitatea pleurala, in care se gaseste o mica cantitate de lichid care ajuta la miscarile plamânilor in timpul respiratiei. Plamânul stâng este mai mic decât cel drept, deoarece in partea stânga se afla inima. El este impartit printr-un sant adânc in doi lobi, iar plamânul drept este impartit de doua santuri in trei lobi. Lobii sunt impartiti in lobuli. Ultimele ramificatii ale bronhiilor se transforma in bronhiole, care patrund in lobulii pulmonari. Acinii pulmonari sunt unitati morfo-functionale ale lobulilor pulmonari.
O alveola pulmonara are forma de cupa si reprezinta unitatea functionala a plamânilor. Este formata dintr-un epiteliu unistratificat si este inconjurata de o retea de fibre elasice, in care se afla numeroase capilare.

INIMA

INIMA pompeaza sânge in intregul corp, asigurând oxigen si hrana organelor si tesuturilor, aproximativ de marimea unui pumn este situata in partea superioara a corpului, in spatele cutiei toracice, fiind aproape inconjurata de plamâni.
Inima nu este o simpla pompa; ea este alcatuita din doua pompe asezate una lânga cealalta, fiind separate de un perete gros si rezistent numit sept. Cele doua parti bat in armonie una cu cealalta, partea din stânga a inimii pompeaza sânge cu un continut scazut de oxigen spre plamâni, prin intermediul scurtelor artere pulmonare. In plamâni sângele colecteaza o rezerva noua de oxigen, apoi se intoarce in partea stânga a inimii prin intermediul venelor pulmonare.
Partea stânga a inimii este mai mare decât cea dreapta si are multe fibre musculare. De aici sângele cu oxigen este transportat prin aorta in tot corpul pâna la degetele de la mâini si picioare. Dupa ce are loc schimbul de gaze, sângele se intoarce la inima prin vene, apoi trece in cavitatea dreapta de unde va fi trimis la plamâni.
Fiecare din cele doua cavitati ale inimii este bicamerala; camera superioara, asemanatoare cu o punga groasa si elastica- atriu – are functia unei „camere de asteptare” pentru sânge; camera inferioara are pereti mai grosi si mai multe fibre musculare – ventricul – produce presiunea necesara pentru ca sângele sa fie expulzat in artere. Intre fiecare atriu si fiecare ventricul se afla o valva. Valvele determina sângele sa circule in directia corecta, de asemenea exista valve la fiecare ventricul, prin care sângele patrunde in arterele principale: valva pulmonara in dreapta (spre plamâni) si valva aortica in partea stânga.
Faza de contractie se numeste sistola. In aceastaa faza ventriculele se contracta puternic, fortând sângele sa curga in artere prin valva pulmonara si aortica.
Inima unui adult are aproximativ 5 litri de sânge, inima ii pompeaza fara oprire intr-un circuit neintrerupt.
Muschiul care alcatuieste masa inimii – muschiul cardiac sau miocard nu oboseste niciodata, se contracta fara oprire de aproximativ 150 de ori pe minut. In timp ce pompeaza inima devine mai mare iar apoi mai mica la fiecare bataie, miscarile sunt line datorita invelisului alunecos si umed – pericard. Interiorul inimii este protejat de sângele ce curge prin el cu presiune mare de un invelis special – endocard. Vasele capilare duc sângele in fiecare parte a muschiului inimii. Inima are propriile vase de sânge numite artere coronariene, care se ramifica din artera principala- aorta - inaintea intrarii in inima.