INTESTINUL SUBTIRE

INTESTINUL SUBTIRE este partea din tubul digestiv care face legatura dintre stomac si intestinul gros. Este un tub elastic si moale de muschi si membrane intestinale, care sta strâns rasucit in cavitatea abdominala, si care intins poate ajunge la o lungime de 6m.
In intestinul subtire se disting trei parti: duodenul, jejunul si ileonul. Duodenul are forma literei C si este asezat in spatele abdomenului prin muschiul peritoneal, celelalte parti fiind acoperite de peritoneu numai pe fata lor anterioara.

FICATUL

FICATUL cea mai mare glanda(1,5-2kg) este situat in partea dreapta superioara a abdomenului, sub diafragma. Pe fata superioara a ficatului se observa lobul drept si lobul stâng. Lobul drept este mai mare , ocupând toata partea dreapta de sus a abdomenului. La exterior exista o capsula conjuctiva- fibroasa din care pornesc spre interior pereti, care separa ficatul in lobuli. Ficatul produce zilnic aproximativ 1 litru de bila, care alimenteaza in permanenta vezica biliara. Este un adevarat centru de reciclare, in special pentru globulele sanguine rosii moarte. Durata normala de viata a globulelor sanguine rosii este de aproximativ 100 zile.

VEZICA BILIARA

VEZICA BILIARA este un sac in forma de para atasat de partea de jos a ficatului, functia ei fiind de a depozita bila care se produce in ficat si de a o elimina la nevoie. Bila este un lichid galben-verzui, având in compozitia sa in cea mai mare parte apa, plus colesterol, saruri biliare si acizi biliari. Bila se elimina prin canalul biliar comun in duoden unde se amesteca cu chimul gastric. Corpul uman are nevoie de bila pentru a digera grasimile.

PANCREASUL

PANCREASUL exocrin secreta sucul pancreatic(un lichid limpede si incolor), care este condus prin doua canale in duoden. Situat in spatele stomacului, imediat sub acesta, seamana cu o sticla culcata. Pancreasul incepe sa produca sucul imediat dupa ce hrana a fost introdusa in gura. O alta functie principala a pancreasului uman este producerea celor doi hormoni pancreatici, insulina si glucagonul.

STOMACUL

STOMACUL este un sac in forma de J, asemanator cu cimpoiul si se imparte in trei parti functionale: gura stomacului – cardia, fundul stomacului si portiunea terminala. Aceste parti produc sucuri gastrice diferite. Producerea sucului gastric este controlata in mare parte de nervi si in parte de hormoni

SISTEMUL DIGESTIV

SISTEMUL DIGESTIV Digestia are loc intr-un tub lung de 9m ,in tubul digestiv care incepe cu cavitatea bucala, pe aici intra hrana, si se termina cu rectul, pe aici se indeparteaza substantele neasimilate. Partile principale sunt: cavitatea bucala, faringele, esofagul, stomacul si intestinele.
Gura, prima portiune a tubului se afla in cavitatea bucala. Aici are loc cele mai importante subprocese ale digestiei, incepând descompunerea moleculelor mari in molecule mai mici, dizolvabile. Cavitatea bucala este separata de fosele nazale prin bolta palatina, alcatuita din palatul dur si valul palatin. Limba este un organ musculos, alcatuit dintr-o radacina si un corp liber. Dintii sunt organe dure, fixate in cavitati numite alveole dentare. Colul face legatura dintre coroana si radacina. In consumarea alimentelor un rol important il au dintii. In partea din fata opt incisivi(patru in dantura superioara, patru in cea inferioara); patru canini (câte unul in partea superioara si inferioara, pe ambele laturi); opt premolari si doisprezece molari. Saliva este secretata de trei perechi de glande salivare.
In faringe esofagul se incruciseaza cu caile respiratorii. Esofagul este o conducta musculo-membranoasa ale carei capete sunt inchise de niste inele musculoase.

SISTEMUL RESPIRATOR

SISTEMUL RESPIRATOR asigura patrunderea aerului in organism cu un continut optim de oxigen, necesar intretinerii vietii. Aerul inspirat ajunge prima data in caile respiratorii superioare, apoi in cavitatea bucala si nazala. Cavitatea nazala este captusita cu par moale si atât epiteliul cavitatii nazale cât si cel al cavitatii bucale este acoperit de mucoasa.
Caile respiratorii se continua cu un organ scurt, activitatea laringelui, care se continua cu traheea. Aceasta se desparte in bronhiile principale intrând in plamâni se ramifica in fiecare lob pulmonar in bronhii lobare.
La respiratie participa muschii intercostali si muschiul dintre cavitatea abdominala si torace, diafragma. Pentru ca aerul sa intre in plamâni este necesar ca presiunea din ei sa fie mai mica decât cea de afara. La inspirare diafragma se contracta si muschii intercostali imping coastele in fata, mai sus marind capacitatea plamânilor, in urma presiunii mai mari, aerul umple spatiul disponibil din plamâni.
Inspiratia si expiratia sunt involuntare, controlate de un grup de celule nervoase, aflate in bulbul rahidian.